admin

Fiindcă nu există nicio legislație care să spună cum ar trebui să fie absinthe-ul (cu excepția legislației din țara mama a absinthe-ului, Elveția, unde există legislație) este greu de identificat care este un absinthe autentic și care este un absinthe care nu se conformează rețetelor tradiționale. Această lipsă a legislației duce la posibilitatea ca orice băutură alcoolică, indiferent de calitatea sa, ingrediente și metode de producție, să fie comercializată sub denumirea de „absinthe” fără nicio restricție[1]. Fiind o băutură nou legalizată (re-legalizată), majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de cerințele pentru ca o băutură să poată fi numită absinthe și ce

(inspirat de glosarul compus de Luc, admin și creator la heureverte.com)   Absinth – Numele folosit pentru absinthe în Europa Centrala și de Est. De obicei folosit in Cehia, Germania, Olanda. Majoritatea sunt absinthe-uri false, cu coloranți, zahăr și aditivi Absinthe – Băutură distilată cu conținut mare de alcool, produs din plante precum artemisia absinthium, anason verde, fenicul și altele. Absintheur – Cunoscător al absinthe-ului sau cineva caruia îi place mult absinthe-ul Absinthism – Nume dat alcolismului provocat de absinthe înainte de interzicerea băuturii. De precizat că acesta este un nume inventat de psihiatrul dr. Valentin Magnan și folosit de

  Interzicerea absinthe-ului Prohibiții și războaie împotriva alcoolului au tot existat. Ca și exemplu, avem așa-numitul Gin Craze de la începutul secolului 18 în care Londra era intoxicată cu gin, apoi războiul impotriva absinthe-ului și apoi prohibiția din America din 1920. Însă cea mai interesantă după părerea mea este interzicerea absinthe-ului la începutul secolului 20. Un prim început al războiului împotriva absinthe-ului poate fi găsit în pamfletul Absinthe et Absintheurs scris de Henri Balesta în 1860. Deși era un pamflet scurt, acesta a avut un succes imens, fiind citat în aproape orice publicație despre absinthe de atunci până mai

Nicio altă băutură nu a fost pe atât de iubită pe încă atât de urâta.. Și nicio băutură nu a fost strict interzisă atâția ani cum a fost absinthe-ul. Nici măcar gin-ul în perioada Gin Craze-ului din Londra. Planta de la baza acestei băuturi, pelinul, este folosită încă din antichitate pentru proprietățile sale medicinale. Avem astfel dovezi din papirusuri antice și cărți medicinale medievale și renascentiste ce ne povestesc despre proprietățile antiseptice, tonice, pentru tratarea febrei și a durerilor menstruale. Inclusiv tuiona, în doze mici, este cunoscută ca și tratament pentru diverse scopuri farmaceutice. Pe de altă parte, folosită

Prepararea unui pahar de absinthe este un ritual în sine și așa este preparat încă de la începuturi. Acesta nu se bea niciodată simplu, shot sau flambat. Absinthe-ul este adăugat într-o porție mică, de obicei într-un pahar special cu un loc de ‘doză’ pentru absinthe și este diluat cu apă rece ce curge ușor peste el. Când contactul apei reci cu absinthe-ul ia loc,apare un fenomen interesant. Toate uleiurile din băutură se dezvoltă, împreună cu toate aromele, iar culoarea se schimbă într-una opalescentă. Acest proces sau fenomen se numeste louche. Pentru cei care nu suportă amăreala puternică a absinthe-ului,

Se cunoaște marea concepție greșită despre absinthe cum că ar fi un drog, că ar fi intoxicant, că te aduce la nebunie sau crize epileptice sau că îți provoacă halucinații, că este ceea ce l-a făcut pe Van Gogh să își taie urechea sau pe alții să își omoare nevestele. Poveștile acestea fiind fascinante au prins la mulți. Spre deosebire de majoritatea celorlalte băuturi alcoolice, absinthe-ul este foarte tare și aici este și un motiv practic, tehnic chiar, când vine vorba de colorarea aceea verde din plante. Fiind o colorare naturală, aceasta poate fi stabilă numai la tăria de 65%

Absinthe-ul este un aperitif făcut din ierburi și extracte de ierburi, din acestea fiind strict necesare cele trei ingrediente principale ce alcătuie așa-numita “Sfântă Treime/Holy Trinity”, și anume: Grand Wormwood/Artemisia absinthium, un tip de pelin, anason simplu/verde în mod tradițional însă mulți folosesc și anason stelat și fenicul. Se mai folosesc în plus și arthemisia pontica sau petite wormwood, melissa cunoscută la noi ca și roiniță iar in engleză lemon balm sau citronelle, și isop. Alte ingrediente includ obligeană (calamus), angelica, veronica, oregano, coriandru, maghiran și mentă. Toate aceste ingrediente au fost folosite din timpuri străvechi ca și remedii